Premiere

IMG_1997-e1437467390473.jpg

Nu știu cum sunt alți tați și cât timp reușesc să petreacă cu cei mici, dar eu până la evenimentele recente din familia noastră, nu petreceam mai mult de 30-60 minute în fiecare zi cu Thomas. Nu din prisma faptului că nu voiam, dar de fiecare dată se ivea ceva important de făcut și, în majoritatea cazurilor, mă suplinea Olivia. De când suntem 4 nu s-a mai găsit un suplinitor bun și lucrurile s-au schimbat foarte mult. Am încercat să descriu de fiecare dată când am avut ocazia cum ni s-a schimbat universul și care sunt efectele asupre relației tată-fiu,  dată de venirea celui de al doilea copil.

Azi însă voiam să scriu 2-3 cuvinte despre premiere. Și nu mă refer aici la premierele acelea mari, adevărate milestone-uri în evoluția celor mici, ci la cele mici, uzuale care sunt hiperbolizate în percepția unuia dintre părinți, dar pentru copil nu reprezintă o mare scofală.

Deoarece petrecem din ce în ce mai mult timp împreună și fetele în perioada asta sunt greu de urnit, din motive obiective și lesne de înțeles, anumite lucruri ne vedem nevoiți să le facem noi doi pentru a mai câștiga ceva timp și a nu mai aștepta după ele. Așa se face că în urmă cu două săptămâni, în goana după pregătirile pentru party-ul lui Thomas am ajuns și în Decathlon să cumpărăm o galetușă de mingi de tenis. Toate bune și frumoase până când ne-am amintit că băietul avea nevoie de sandale noi, dat fiind faptul că la cele din dotare ieșeau cârnaciorii într-un mod generos. Ei, acum, provocarea mare consta în alegerea sandalelor în lipsa mamei, căci după cum bine știți nu există pe lumea asta achiziție legată de odoarele mici care să se facă fără supervizarea atotștiutoare a mamelor. Dar, în condițiile de față, date fiind degetele copilului care mușcau din asfalt, prețul extrem de atrăgător al sandaluțelor și prezența aprobatoare a bunicii, ne-am luat inima în dinți și am făcut un gest nebunesc achiziționând primul lucru noi doi, ca băieții. Evident că am trimis o poză și doamnei cu noile achiziții dar asta se întâmplă după ce trecusem deja de casa de marcat și băietul deja făcuse rodajul încălțărilor. Ajunși acasă mă și așteptam la o recepție în stil CTC însă a rezolvat treaba Thomas urlând voinicește din lift :” Mamiiii, uite ce sandale mi-am luat!!!” și știți prea bine că la entuziasmul copiilor nu există nici o formă de comentarii…:)

Tot în același spirit al premierelor, azi ne-am dus pentru prima oară singuri la doctor, la Sanador. De ieri seară, Thomas prezenta o stare febrilă și pentru a evita o noapte agitată am decis sa mergem să îl vadă cineva. Nu de alta dar în urmă cu 3 săptămâni mai trecusem prin aceeași experiență și febra lui coroborată cu colicii fetiței s-au tradus într-o noapte sacadată pe care parinții au petrecut-o între cele două dormitoare. În pregătirea vizitei la doctor, Olivia îl intrebă pe Thomas dacă nu vrea să meargă numai cu mine, dat fiind faptul ca pregătirea lui Caroline ne-ar mai fi luat cel puțin 30-40 minute, pe puțin. Poate pentru că azi a rămas acasă ( nu l-am dus la grădi) a simțit nevoia unei plimbări ca între băieți și a confirmat Oliviei că va merge doar cu mine. La început am crezut că este exces de zel și va reveni asupra deciziei însă a rămas ferm, a colaborat la imbrăcare și în 2-3 mișcări era deja la ușă așteptându-mă. Bun. Dar acum anxietatea mersului la doctor se mută la mine – oare mă voi descurca eu singur cu el? oare voi știi să povestesc doamnei doctor toate micile detalii care fac diferența și care musai trebuie spuse?- Speram să revină Thomas asupra deciziei și să ceară prezența Oliviei care m-ar fi scutit de o durere suplimentară de cap ( pe lângă cele date de cele 456 de grade afară) dar din păcate nu s-a întâmplat acest lucru. Băietul a luat tacticos termometrul de acasă ( vorba aia: ce om serios se duce la doctor fără termometru lui?) și-a luat cardul Sanador și a plecat hotărât spre lift. Am rămas mut de uimire… Lucrurile însă nu s-au oprit aici. Mă așteptam ca la clinică să avem parte de 2-3 tragedii grecești, țipete și negocieri intense dar spre surprinderea mea copilul a fost extrem de cooperant. În prima fază o asistentă a venit și a vrut să-i ia temperatura, moment în care Thomas i-a tăiat-o “politicos” așa cum numai un puști de 4 ani poate și a informat-o că a venit cu termometru de la el de acasă și ca tati îi va lua temperatura. Zis și făcut. Urcă temperatura la 39,3 ( atât era și afară) și doamna asistentă iese cu un Novocalmin pentru a fi administrat băietului. Dat fiind instructajul primit acasă – supozitorul era pus pe lista lucrurilor interzise date fiind reacțiile adverse – refuz supozitorul cu pricina și doamna asistentă iese după 2 min cu o seringă plină de Panadol. Thomas este un mare fan siropuri și chestii de înghițit, dar toată treaba se oprește la ..ghiciți ce…Panadol. Pfoai, credeam că mi se năruie pământul de sub picioare și mă și vedeam mergând înapoi în Chitila să imi aduc întăriri de la consoartă… Negociez cu băietul 7-8 min, rugăminți peste rugăminți, munți de gumă și oceane de înghețată pe băț promisă dar fără succes. Moment în care el vine cu o idee: să o sunăm pe mami! Sunăm la mami, povestim tragedia cu Panadol cel de căpșuni și mami are relevația supremă : “Thomas dar are același gust ca guma de copii”.. Fața copilului se luminează, mai vociferează ceva de amorul artei și mă lasă să-i bag seringa plina cu cei 7,5 ml de Panadol. Înghite conștiincios licoarea și spune că vrea să mergem și noi la farmacie să luăm sirop din ăsta. Îmi venea să mă pup pentru faptul că încă mai aveam baterie în telefon să o sun pe doamnă, care m-a scos dintr-o situație fără ieșire… Am intrat apoi la doamna doctor, am povestit amândoi de ce ne aflăm acolo, Thomas a avut mai multe informații și detalii decât tatăl lui, apoi doamna după ce ne ascultă se uita rugător spre ușă să vadă dacă nu cumva apare și mama care să spună versiunea corectă a celor relatate. Însă spre surprinderea doamnei, venisem la consult doar noi, băieții, și vă pot spune că și acesta s-a desfăsurat regulamentar iar Thomas a cooperat maxim. Consultul a durat aproximativ 10-15 min, așa că Panadolul începuse să își facă efectul și tonusul puștiului a revenit; drept pentru care a început să sară și să exploreze cabinetul doamnei doctor, într-un mod în care îmi făceam griji că va lăsa urmări vizibile. Nu a fost cazul însă, pentru că lucrurile s-au încheiat intr-un mod prietenos și Thomas a plecat încântat de la primul consult avut cu tătăl său.

Azi, în ciuda celor 37-38-39 de grade, în care a fost scăldat Bucureștiul, lucrurile au fost pentru mine cu mult mai intense și solicitante.

Mă bucur enorm că la finalul zilei, toată experiența a fost una fericită și am reușit să stabilesc o asemenea legătură cu Thomas, care ne-a permis să rezonăm și să ne descurcăm în contextul unui consult la doctor, care nu e deloc una dintre experiențele favorite ale copiilor.

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

scroll to top