Când eram mică îmi uram sprâncenele. Erau dese, negre și unite (frida like). Dada. Fix așa. Până când m-a pensat sora mea. Și eram woaaaaa!!! Mi s-a luminat privirea.
Dar de câțiva ani nu-mi mai plac. Îmi aduc aminte când am văzut-o pentru prima dată pe Cara Delevigne, într-o poză, evident. M-a frapat privirea ei. Mi-a părut puternică și sigură pe ea. Brusc mi s-a părut că sprâncele mele sunt urâte. Singura dată când mi-a plăcut imaginea lor a fost la nuntă. Când au fost aranjate și creionate de Raluca (make up artistul). Acum îmi doresc să dau timpul înapoi și să nu mă fi pensat niciodată. Să le am naturale. (poate doar să le renunț la conexiunea dintre ele a la Frida). Dar na, cine știa că moda asta cu ele subțiate nu-mi va plăcea.
De când ne-am mutat mi le pensez singură și încerc, pe cât posibil ,să nu le mai subțiez, să nu le deformez… Vreau să le cresc. Ha, cum sună! Dar să arate cât de cât îngrijite.
Vreau sprâncene groase și dese cum au Lily Collins, Cara Delevigne, Jennifer Connoly, Emilia Clarke și multe altele.
Caroline și Thomas au moștenit sprâncenele omului meu: groase, dese și cu personalite. Tare mult aș vrea să nu se penseze Caroline. But who knows cum va fi peste 10-15 ani, ce-și va dori ea și mai ales cum se vor “purta” atunci.
Vouă vă plac sprâncenele voastre sau eu sunt singura căreia nu-i plac sprâncenele ei?
Laloliette
(sursa foto :Zara )
