Crăciunul este magic, cel puțin pentru mine.
Îmi aduc aminte emoția pe care o aveam în ajunul Crăciunului. Bucătăria era aglomerată și încărcată cu miros de bunătățuri. Castroanele de cremă pe care eu cu frații mei “ne băteam” ca să le lăsăm goale, iar bradul era foarte important și el. S-a mers pe sintagma: dacă brad nu e, nimic nu e! Îmi aduc minte că într-un an mami și tati au cumpărat 2 molizi pentru că nu erau f deși, și i-au legat cu sârmă. Rezultatul a fost unul bogat și des. La noi în orășel nu prea se aduceau brazi și ne mulțumeam cu ce era. Iar cadourile de la Moș Crăciun constau în dulciuri, dulciuri mai multe decât la Moșul Nicolae.
În Moș am crezut până târziu, în generală, cred că eram. Aveau grijă părinții să ne creeze o atmosferă de poveste în timp ce venea Moșul. Nu știu cum reușeau. Dar în fiecare an, era ce magic. Și mereu ne întrebam: oare cum a venit? Pe unde a intrat? Într-un an au lăsat ușa de la balcon deschisă și s-a lăsat cu plănsete. :)) Eram ofticați că niciodată nu-l “prindeam”.
Colindatul era iarăși o tradiție la noi, atât în oraș cât și în casă. Ascultam și un CD cu colinde, același în fiecare an. Încă de când eram mică mergeam cu fratele mai mic, prin vecini la colindat. Iar când am mai crescut, cred că de prin clasa a 9-a, mergeam cu gașca la colindat. Aveam o gașcă ( care era și corul liceului ) alcătuită din vreo 20-25 de elevi și doi profesori ( Teacheru’ și profu’ de Geografie). Gașcă cu care colindam tot orașul în lung și-n lat. Mergeam pe la profesori, diriginți, directori și părinți.
Era foarte frumos și toți ne așteptau cu drag. Aveau mesele îmbelșugate iar noi gustam din toate prăjiturile. Mai primeam portocale și bani, pe care îi împărțeam după ce se termina cu colindatul. Dar la final ne umpleam de bucurie cu toții. Mă întorceam acasă în jur de 1-2 noaptea. Dar era o plăcere an de an. Tradiția a continuat inclusiv în primii ani de facultate, când nu mai era nevoie să repetăm, doar ne întâlneam “la băncuțe” și porneam la drum. Știam toți ce aveam de făcut! Să ne simțim bine și să ne bucurăm de reîntălnire! Îmi pare rău că n-am nicio poză de atunci.
Aseară am vrut să merg împreună cu Thomas la colindat prin cartier, dar cum a avut febră, nu mi-a ieșit planul.
Aștept cu nerăbdare în noaptea asta să împachetez cadourile! Iar dimineață să văd bucuria lui Thomas și a lui Caroline când vor vedea cadourile.
Vă doresc să aveți parte de sărbători liniștite și de un Crăciun Magic!
