Drumul spre Austria

Ski-Austria-2016-948-1024x768_resized.jpg

Drumul a fost lung, interesant și obositor pentru toți.

Am plecat vineri de dimineață și aveam ca scop să ieșim din țară, să dormim la Seghet, în Ungaria. Eh, ușor de zis, greu de făcut! Am avut emoții pentru că a fost primul drum lung cu Thomas & Caroline. Dar am burdușit mașina de bagaje, am pus scaunele copiilor, scoica pentru Caroline și scaunul lui Thomas, am luat câteva jucării & cărți ca să-i distrez și să le distrag atenția de la drum și am plecat!

IMG_7376

Traseul era așa: Pitești, Rm Vâlcea, Sibiu, apoi pe A1 spre Sebeș, Deva, Arad și Nădlac. (sper să nu greșesc). Ne-am oprit de vreo 3x. Copiii au fost extrem de înțelegători, atât Thomas cât și Caroline, au dormit, s-au jucat, lui Thomas i-am citit de vreo 500x din cartea cu dinozauri, apoi iar au moțăit, pe ea am alăptat-o fiind prinsă în scoică (mda, a fost un sport extrem, ținând cont că amândouă eram prinse cu centurile, dar a fost bine). Am ajuns la Seghet pe la un 8 ora Ungariei, 9 ora noastră, i-am dat să pape lui Caroline și a adormit imediat, era frântă mititica… Thomas s-a uitat un pic la niște desene, pe un program de-al lor (megamax), unde a prins niște desene Playmobil și a fost super mega încântat :))); iar pe la 10 pm dormeam deja cu toții.

Sâmbătă ne-am trezit pe rând, primul fiind Thomas iar a lui mamă ultima. :) Am mâncat un pic și am pornit din nou la drum pe la un 9 am. Aveam ca scop o oprire la Parndorf, unde ne întâlneam cu niște prieteni. Am luat o singură dată pauză, la un Mol, apoi ne-am continuat drumul și când am ajuns la Parndorf, ningea ca-n povești. Aici am făcut o pauză de 1h, în care doar am mâncat (atenție la acest doar – cred că merit o medalie pentru că m-am abținut teribil să nu intru prin magazine). Mi-a fost groaznic de greu la ce era acolo… deși eram obosită și nu-mi stătea capul după cumpărături aș fi achiziționat ceva cu siguranță. Dar noi ne-am oprit acolo doar să ne vedem cu prietenii noștri cu care am venit în vacanță. Plecați de la Parndorf am bâjbâit un pic, că nu găseam autostrada… ningea, în continuare, dar într-un final Dragoș s-a descurcat de minune! Drumul a fost anevoios de acolo și dificil de mers conform program, pentru că viscolea, vântul bătea puternic și pe scurt s-a mers greoi. Plus că niciunul dintre noi nu mai avea răbdare și ne doream să ajungem, să ne întindem picioarele și să dormim, lucru pe care de altfel l-am și făcut când am ajuns. Sosirea la Mittersil a fost pe la un 10:30 – 11:00 pm și am picat cu toții.

Cam atât din jurnalul primei călătorii cu copiii în afara țării, revin cu impresii și povești în zilele ce urmează.

 

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

scroll to top