Sunt în curtea Casei de Cultură din Chitila, cu Caroline în cărucior și-s tristă…
S-a terminat și prima serbare a lui Thomas. Momentul lor, de fapt, căci grupele mai mari acum urcă pe scenă. El s-a costumat în maimuță, am făcut rost tot de la Laura de un costum( căreia îi mulțumiiiiim mult încă o dată) unul de iepure, căruia i-am cusut urechile, i-am pus o coadă răsucită confecționată dintr-un șiret de la niște shoes Element de-ai mei și niște sârmă( 10x again Laurei) și acum o oră veneam încoace, spre serbare.
Când am ajuns aproape că începea și nici prin cap nu-mi trecea că Thomas nu o să vrea sus, pe scenă… Ei, bine, nu a vrut! L-am rugat noi doi, pe rând, apoi a venit Gil, apoi Vlad și nimic, al nostru a participat la prima serbare de pe podeaua din fața scenei…
Sunt supărată pe mine, că n-am stat mai mult cu el, că n-am fost suficient de răbdătoare să-l coving să urce, pe mine că am venit aici entuziasmată să-mi văd puiul de maimuță pe scenă și el n-a urcat. Așa a simțit el și gata. Trebuie să accept lucrul ăsta. Nu știu dacă are trac de scenă sau pur și simplu nu s-a simțit confortabil, cu toți părinții care se uitau la el, și la ei…
Momentul lor, al grupei mici, a fost foarte frumos! Toți erau costumați în animale și si au cântat atât în română, cât și în engleză și a durat destul de mult, vreo 20 minute să zic. Erau tare simpatici toți cum săreau, râdeau și se simțeau bine. Ca Thomas au mai fost vreo 2, dar stăteau pe scenă, în lateral.
La final a fost un moment în care noi, părinții, am fost rugați să urcăm pe scenă alături de cei mici și să dansăm pe melodia lui Pharell – Happy.
Felicitări educatorilor pentru momentul pregătit a fost emoționant pentru noi, părinții. Mie îmi pare tare rău că Thomas nu a urcat pe scenă alături de colegi… Poate la anul?! Sau poate nu…
P.S1: iartă-mă iubitule că nu aveți nicio poză împreună care să fie ok
Laloliette
