Cum am ajuns în Luxembourg

luxembourg.jpg

La prima cafea pe care am băut-o cu Olivia am discutat despre familiile noastre care locuiau în afara țării și cât de tare ar fi să îți crești copiii într-o altă țară. Desigur nu am rezonat noi în totalitate pe această temă, dar oricum aveam câteva puncte de convergență.

Câțiva ani mai târziu, când Olivia era însărcinată cu Thomas, am avut și primul interviu in afara țării pentru un job la Poșta Națională Spaniolă. Interviul nu a mers tocmai bine, drept pentru care anii ce au urmat mi-am continuat cariera la unicul meu loc de muncă din țară.
La începutul anului 2016, am decis că este momentul să fac o schimbare în viața mea profesională și să ies din domeniul logisticii mergând mai mult spre partea de project management. Am făcut ce fac toți oamenii când vor să își găsească un nou loc de muncă – am updatat profilul de Linkedin – era cel mai actualizat dintre toate – am completat și actualizat profilele de pe ejobs/bestjobs și am început ușor, ușor să urmăresc job-uri. Am urmărit și aplicat în decursul câtorva luni și, contrar așteptărilor mele, nimic nu se întâmpla. Apoi am aplicat cu și mai multă ambiție că poate, poate nu aplicam cum trebuie. Ei bine, după câteva luni de rezultate sub așteptările mele, adică câteva vizualizări de CV-uri, dar nimic concret, am decis că este momentul să apelez la ajutorul unor oameni specializați în a-mi găsi un nou loc de muncă.

Evident am început căutările de consultanți în carieră pe internet și spre suprinderea mea nimic de genul acesta pare că nu exista în București. Sau poate există, dar nu am reușit eu să dau de ei. Sau poate sunt specializați în consilierea exclusivă a celor de nivel CEO/CFO, or mai știu eu ce combinație de CXX.

Cert este că la o căutare consistentă pe net nu am găsit o firmă care să-mi ofere consultanță în carieră și, ulterior consiliere, pentru schimbarea carierei sau găsirea unui nou loc de muncă. (intuiesc că nu există suficientă piață pentru asta momentan în București – dar eu aș fi plătit cu siguranță un succes fee dacă aș fi avut cui).

Văzând cum stau lucrurile am răsfoit bine Linkedin și am apelat la ajutorul surorii mele, care cunoștea câteva persoane în domeniul HR, pentru a primi ceva consiliere specializată în refacerea CV-ului și includerea unor cuvinte sau fraze cheie în descrierea diverselor poziții avute.

Cu acest update consistent al CV-ului am început din nou să aplic pentru diverse poziții pe care le găseam pe Linkedin ( mi se părea puțin probabil să găsesc ceea ce căutam eu pe ejobs&co). Am început să primesc ceva vizualizări la aplicările mele, dar nu atât de multe pe cât aș fi vrut, drept pentru care am decis că este nevoie de o schimbare de abordare. Am mers în direcția comunicării către cât mai multe persoane că îmi caut ceva de muncă și sunt deschis la noi oportunități. Și rezultatele au venit când am început să comunic lucrul acesta către persoane mai îndepărtate, persoane care nu erau neapărat în cercul apropriat de cunoștinte cu care păstram legătura permanent.

Tot zicând despre intențiile mele tuturor, am discutat într-una dintre zile cu un fost coleg de liceu care lucra pentru o companie ce producea software destinat logisticii. Mi-a spus că el pleacă din companie pentru a lua un job în Europa și mi-a recomandat să aplic și eu. Am aplicat, am ajuns în faza finală a recrutării dar din păcate la momentul respectiv (din fericire acum) nu am fost eu cel selecționat pentru a ocupa poziția respectivă. Povesteam cu al meu coleg despre întregul proces și îmi spunea unde se duce el să lucreze și pe unde a mai fost la interviuri.

La vremea respectivă, supărat fiind de lipsa de oportunității din România, în ceea ce mă privește, îmi extinsesem deja căutările de noi job-uri în întreagă Europă prin setarea unor alerte specifice pe Linkedin. La sugestia colegului meu de liceu adaug și Luxembourg pe lista țărilor de unde să primesc notificări de job-uri. La doar câteva zile după ce am activat și notificarea asta, printre mai multe job-uri zăresc unul de project manager IT la o firmă mare de logistică. Aplic și spre suprinderea mea peste 2 zile, am fost sunat de o recrutoare asignată în Luxembourg, pentru a verifica datele din profilul de Linkedin și pentru a mă întreba când voi putea fi disponibil pentru un interviu.

Tot în primele zile aplicasem și la câteva job-uri de la Amazon și fusesem invitat să parcurg un screening online pentru a fi validat și inclus în baza lor de date. Am făcut și testul acela, iar în următoarele zile am primit de la ei o invitație pentru un interviu telefonic. Vă puteți imagina surpriza, entuziasmul și toată uimirea mea vis-a-vis de ce mi se întâmpla, în condițiile în care pe parcursul celor 7-8 luni de zile în România, am avut 2 interviuri.

Am urmat în paralel, procesul de recrutare pentru cele două companii și am trecut în etapa următoare doar pentru job-ul la compania de logistică ( pentru Amazon lucrurile se opreau acolo momentan). Următoarea etapă presupunea un interviu on-site la sediul lor din Luxembourg, așa că foarte repede am fost contactat de agenția lor de turism și mi-au fost cumpărate biletele de avion urmând ca la mijlocul lunii Decembrie să merg la interviu acolo. Lucru pe care l-am și făcut, am fost la interviu în Luxembourg. Totul a decurs bine și a fost o super experiență – intensă și interesantă pentru mine – și din fericire la 2 săptămâni ulterior am primit și răspunsul mult așteptat: fusesem acceptat pentru poziția de IT Project Manager.

Trecând de entuziasmul răspunsului pozitiv, am citit cu atenție oferta înaintată și cu mare părere de rău am constatat că termenii financiari nu erau ok pentru a ne permite o viață normală în Luxembourg. Cu mare părere de rău a trebuit să o refuz și cu ultimele picături de speranță și optimism am început din nou să aplic la job-uri. Cum ideea de a locui în Luxembourg prindea ușor, ușor contur am continuat să aplic la job-urile vacante de acolo.

Am aplicat din nou la un calup 10-15 job-uri la Amazon; în speranța că poate, poate cuiva i s-ar putea părea interesant CV-ul meu. Și, din fericire pentru noi, cuiva chiar i s-a părut, drept pentru care am primit din nou o invitație la un interviu telefonic. De acestă dată chiar s-au aliniat toate planetele și am trecut cu brio, drept pentru care ulterior am primit o a doua invitație la interviu în Luxembourg.

De data asta interviul s-a ținut pe 13 ale lunii, și în ciuda celor 5 interviuri avute, de aproximativ 5 ore de vorbit încontinuu cu 5 persoane diferite, lucrurile au decurs foarte bine!  La 2 săptămâni de la interviu, într-o vineri seară destul de târziu, am primit un răspuns semi-oficial cum că am trecut interviul și că voi primi o ofertă în scris de la cel mai mare magazin online din lume. Vă puteți imagina cum m-am simțit și cum a trecut acel weekend?! Având experiența anterioarei oferte de muncă primite, tot făceam calcule și speram ca de data aceasta oferta să fie la nivelul nostru minim pentru a ne putea muta. Ei, mult așteptata ofertă a venit după aproximativ 4-5 zile de așteptare intensă și a fost atât de irezistibilă, încât aș fi plecat chiar și în acea seară.

Noi ne doream de foarte mult timp să ne mutăm din țară, să încercăm să le oferim copiilor noștri o experiență de viață bazată pe mai multă diversitate culturală și călatorit, așa că această oportunitate de a putea lucra într-o altă țară ne-a încântat peste măsură.

Iar dacă compania pentru care urma să lucrez era una din cele mai admirate și demanding din lume, am zis că este într-adevăr o ofertă irezistibilă dincolo de orice aspect financiar și orice alt aspect logistic legat de mutarea în sine sau eventualele dificultăți în ale acomodării.

Așa că, încă odată, domnul și doamna Iona, au zis un DA hotărât și au decis să se facă burghezi, luxemburghezi mai precis, prin relocarea în această mică țărișoară din inima Europei.

Și aventurile noastre aici vi le vom povesti pe larg aici, pe blog, mai întâi eu căci momentan pentru 2-3 luni sunt venit singur pentru a mă acomoda și pentru a organiza întregii familii șederea, ulteriori și Olivia, de îndată ce se va aclimatiza în aerul țării adoptive.

 

Share this post

2 Replies to “Cum am ajuns în Luxembourg”

  1. Andreea Savu says:

    Felicitari, prin asta trec si eu…din pacate piata job-irilor din Romania este total acaparata de vechea caracatatia unde job urile se obtin doar prin cunostinte si relatii. Am aplicat cu succes pt companii ca Jaguar, Aston Martin si Bentley din UK…dar din pacate suntem nevoiti sa ramane in Romnica asta a noastra.

  2. Remus says:

    Mult succes în continuare, Dragoş! Îți țin pumnii!

Leave a Reply to Remus Cancel reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

scroll to top