O zi obișnuită când copilul este bolnav

thomas-660x505.jpg

Ne trezim după o noapte dormită în etape cu suflat nasul minimum 1 dată/oră, cu trezit – supărat/semi adormit – că el nu ia nu știu ce sirop, apoi cu trezit din juma’ în juma de oră din cauza tușitului…

Începem ziua cu calm, aparent, eu bucuroasă că a venit dimineața și se joacă, mai construim ceva, mai strâng pe la bucătărie. Suntem doar noi, tati fiind plecat la birou. Pun să mâncăm micul dejun – f puțin a mâncat oricum – că nu are poftă de mâncare, e bolnav, îl înțeleg. Apoi mă întreabă dacă are voie la desene, îi zic ok… Dau drumul la foc mic să termin ciorba începută aseară și mă apucă curățenia în băi. Stau 30′-1h, cu pauze de suflat nasul, amestecat în ciorbă, îmi pun iar mănușile și termin frecușul…

Se face ora 14h. Hai, mami, mâncăm? El: daaaa!!! Îi încălzesc tocăniță ( tot aseară făcută), eu îmi pun ciorbă de fasole ( că el e alergic la leguminoase) și zice că nu-i place, că nu e mâncarea lui preferată. Zic ok, vrei supă de găluște?! El,’daaa!!! Ok, îi încălzesc – ia 2 linguri – și-mi zice că îi e somn rău. Hai, aia e, la nani. Termin și eu repede ce mai aveam în bol și merg să îi dau siropul de tuse, isopeinosinul și la nurofen ( trecuseră deja 9h de la ultima tură) nu vrea și începe distracția, vrăjeală, vorbit prieteni imaginari, amenințat, nervi, plânsete ( avea deja febră – termotrul frontal îmi arată 38,5 – dacă-l compar cu ăla clasic) și mă alarmez că adoarme și îi crește și mai tare. Plec, plâng un pic, mă întorc, el tot suspinând că nu mai vrea siropuri, urlăm unul la altul, mă liniștesc și pornesc cu calm, după care ajung la un punct culminant de nervi ( sincer cred că mi-au ieșit 10 fire albe în astea 30′)… Acum e ora 15:36, doarme, n-a luat nurofenul, numai ce i-am pus termometrul și are 38,1. M-am liniștit…

Îl iubesc de nu mai pot, dar sunt și momente din-astea când simt că nu mai pot efectiv…

La voi cum decurge o zi în care copilul/copiii sunt bolnavi?

P.S 1: Poza este de săptămâna trecută!

P.S 2 Interfonul era dat drumul, iar geamul la noi în cameră deschis, ne-a auzit tot cartierul, isn’t it great?

 

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

scroll to top